Bayern München — Real Madrid, 15 aprilie, meci în sferturile Ligii Campionilor. Partidă văzută de milioane de oameni, aproape un miliard, conform unor surse neoficiale.
La asemenea vizibilitate, arbitru de calibru, evident. Slavko Vincic, care a condus finala Champions League în 2024 și finala Europa League în 2022, a fost omul cu fluierul la unul dintre cele mai urmărite meciuri ale anului.
Trebuie să recunosc că atunci când am văzut lista delegărilor nu am fost încântat de alegerea slovenului, dar dincolo de opinia personală, parcursul din carieră îl recomandă pentru a ține frâiele unui meci de o asemenea magnitudine.
Și cum deciziile de arbitraj au fost discutabile, așa încep și eu relatarea meciului: cu sfârșitul. Unul încins, în care Arda Güler încearcă să se apropie de arbitru și să-i arate unde a greșit, spunând: „Ești unul dintre cei mai slabi arbitri pe care i-am văzut în viața mea!”, primind în schimb un meritat cartonaș roșu.
El a fost doar vârful de lance al nemulțumirilor, pentru că toți jucătorii lui Real Madrid așteptau explicații la mijlocul terenului, uitând de respectul față de adversari și de orice sentiment valid de nemulțumire în fața unui meci pierdut pe merit.
Revenind la Arda Güler, nu am cum să nu remarc ținta pe care o are la primul gol al meciului, în fața unui Neuer debusolat. Mingea trimisă în poartă a activat o frenezie care a ținut doar cinci minute, până la golul lui Pavlovic, facilitat de cornerul executat perfect de Kimmich. Până aici, Vincic nu are nicio problemă, meciul se desfășoară corect. Dar abia e minutul 6.
Bayern controlează partida cu o tenacitate specifică și pune tot mai multă presiune pe echipa madrilenă, care începe să simtă disconfortul unui adversar în formă.
În minutul 29, același Arda Güler trimite în poarta lui Neuer o minge survenită dintr-un fault inexistent, provocat de Brahim Díaz.
Este o simulare crasă. Bayern devine victima unui act de teatru de mare clasă al atacantului madrilen, iar Güler își liniștește coechiperii cu o execuție bună, neapărată la timp de Neuer. Un gol care n-ar fi trebuit să existe, validat fără ezitare.
În minutul 35, după un aut executat de Real Madrid, Rüdiger îl împinge nepermis pe Gnabry aproape de colțul terenului, însă arbitrul dictează fault de cealaltă parte.
Șase minute mai târziu, același Rüdiger intervine asupra lui Stanisic într-o fază care a adus golul lui Mbappé din minutul 42.
Pe lângă faptul că nu are nicio legătură cu mingea, fundașul german face aceeași greșeală ca și în cazul lui Gnabry. Să o spunem clar: în ambele cazuri nu primește cartonaș galben.
Golul e validat, iar fanii primesc o reluare din depărtare, din dronă, de parcă transmisiunea se face la un meci de ligă inferioară. Arbitrul ia la cunoștință de durerea lui Stanisic, dar doar atât. Mingea se reia de la centru.
În mijlocul tuturor acestor controverse, minutul 38 aduce și un moment pur de fotbal. Kane marchează după o fază frumoasă construită de Upamecano, pe care TACTIQUE a explicat-o într-un reel tactic pe care îl poți accesa aici.
După revenirea de la vestiare, Militao îl împinge pe Harry Kane, dar o atingere abia perceptibilă de mână întoarce decizia în tabăra madrilenă, într-o scenă care a stârnit zâmbete în tribune.
Despre Camavinga trebuie spus că primul cartonaș galben, din minutul 77, este de neevitat la un asemenea nivel. Musiala este tras fără milă.
Cartonașul roșu ulterior, însă, ridică o întrebare legitimă: Vincic știa că jucătorul madrilen avea deja un cartonaș galben când a sancționat întârzierea repunerii mingii? E strict o problemă de interpretare, iar întârzierea repunerii mingii este clar un articol invocat în Legile Jocului. Slovenul poate fi criticat pentru inconsecvență pe parcursul meciului, dar această decizie, în litera regulamentului, a fost corectă.
Este adevărat că decizia crucială a arbitrului sloven a adus punctele pentru germani, dar asediul continuu la care a fost supus Vincic din partea echipei madrilene este total nedrept. Real Madrid a beneficiat de o simulare validată ca fault, de două intervenții nepedepsite ale lui Rüdiger și de un gol care n-ar fi trebuit să existe. Și tot Real Madrid a ales să protesteze zgomotos la finalul meciului.
Pare a fi atitudinea tot mai pregnantă a echipelor spaniole: nemulțumire continuă față de arbitraj, față de orice decizie defavorabilă, uitând complet de respectul datorat unor oameni care încearcă, cât mai des, să fie imparțiali. Evident că nu le iese întotdeauna, dar ca jucător, respectul față de arbitru trebuie să rămână un reper incontestabil, fie că pierzi sau câștigi.
Cât despre eroul Arda Güler? Nu doar loviturile te fac fotbalist, ci și caracterul.
